Casa mea este in renovari… de trei saptamani. S-ar putea sa credeti ca dupa aceste saptamani ar trebui sa ma relaxez in propria casa, mai ales ca nu este foarte mult de lucru, insa v-ati insela amarnic.
Casa mea e plina de praf in momentul asta, probabil la inca o saptamana de finalizare si cand spun praf, va puteti gandi la toate tipurile de praf: praf de acum trei saptamani, praf de acum doua saptamani… praf de la faianta pe care am dat-o jos, praf de glet raschetat de pe pereti, praf de la vecinu’…
Casa mea a devenit nelocuibila de aseara, asa ca… m-am retras in casa parintilor mei, impreuna cu familia si o geanta de plaja siclam (fac o paranteza, in fapt o si vedeti ca e vizibila – inainte de a-mi lua toalele de acasa, am plecat de la editura pe jos, nestiind ca nu voi gasi si eu altceva in care sa pun niste haine, so… a trebuit sa merg vreo cateva blocuri pana la editura cu o geanta mare siclam pe umeri, eu fiind imbracat in blugi albastri, tricou albastru, bocanci si o geaca vernil – o noua specie de om cu alte cuvinte).
Trec peste faptul ca la ai mei chiar puteam sa merg normal prin casa, adica descult si mai ales calcand cu toata talpa pe gresie, fara sa fiu nevoit sa evit vreun obstacol… si ajung intr-un final la subiectul care ma “framanta”… somnul…
Bineinteles ca am adormit din nou… primul si m-am trezit pe la ora 2 inghesuit la marginea patului, cu Tudor bagat in mine, mai mai sa ma dea afara din pat… Nu am facut decat sa ma simt, m-am ridicat frumos din pat si i-am lasat pe ei sa se lafaie in patul acela minunat…
Eu m-am teleportat in camera vecina, in dormitorul mic al parintilor mei, care in fapt a fost dormitorul meu… iar intr-un colt al lui… patul copilariei mele…
Nu cred ca trebuie sa va spun ca amintirile au inceput sa se agite in capul meu de parca se straduiau sa-mi aduca aminte cine sunt, cine am fost si ce reprezinta pentru mine acel dormitor… acel pat…
va urma
